DENUMIRE Denumirea de „Lainici” este învaluita într-un mare mister. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au ramas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologica a cuvantului „Lainici” îl considera de origine greceasca: în greaca veche, lainos înseamna „de piatra”, în cazul nostru, „trecatoare prin munti de piatra”. Alta interpretare, mai plauzibila, ar fi aceea ca termenul ar deriva de la numele unui trib geto-dac, al „Lailor”, care este binecunoscut prin secolele al IV-lea – al V-lea împreuna cu al „bessilor” în zona Sarmisegetuzei, la circa 80 km distanta de Lainici. Adevarul ramane înca nedescoperit, multumindu-ne cu frumoasa denumire de „LAINICI”. DATARE ISTORICA Dupa traditie, Sfantul Nicodim, marele ctitor de lacasuri sfinte din tara, ar fi construit dupa Visina si un schit din lemn aici, la Lainici. Prigoana împaratesei imperiului Austro-Ungar Maria Tereza, care a distrus majoritatea manastirilor ortodoxe din Ardeal, la jumatatea sec. al XVIII-lea , se pare ca ar fi ajuns pana aici. Biserica ctitorita din sec. XIV-lea – al XV-lea ar fi fost distrusa în acea perioada. Cert este ca din a doua jumatate a sec. al XVII-lea si începutul sec. al XVIII-lea încep sa apara documente istorice ce fac referire la Manastirea Lainici. Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici, în 1780, si se pomeneste într-un sinet în care doneaza manastirii o mosie.
Vechimea Sfintei Manastiri Lainici se pierde în negura vremii necunoscandu-se oficial si istoric începuturile sale.
Ctitoria Manastirii Lainici este legata efectiv de trei etape consecutive si distincte:
a) etapa ipotetica si traditionala a Sfantului Nicodim din sec. al XIV-lea
b) etapa atestata documentar a schimnicului Atanasie din sec. al XVIII-lea
c) etapa reconstruirii de catre unii boieri gorjeni la începutul secolului al XIX-lea a bisericii actuale din zid, între anii 1812 si 1817.
Primele doua biserici, nicodimiana si atanasiana, nu s-au mai pastrat, dar cea actuala a fost construita pe locul celorlalte.
Trebuie remarcat faptul ca majoritatea datarilor istorice referitoare la Manastirea Lainici s-au folosit de pisania de deasupra usi de la intrare si au luat, ca atare, început în 1817.
S-au facut aceste afirmatii deoarece nu s-au realizat cercetari istorice mai riguroase.
Prin urmare începutul manastirii Lainici nu este în anul 1817 cum mentioneaza pisania actualei biserici ci este mult mai veche biserica construindu-se pe alte fundatii mai vechi, asa cum s-a putut observa în anul 2008 cand s-a restaurat pictura si s-a îndepartat tencuiala care nu era originala.
Se puteau observa diverse etape de constructie ale bisericii chiar în trei randuri. Initial fusese numai altarul si naosul, dupa care s-a mai adaugat si pronaosul. În cele din urma s-a adaugat pridvorul, folosindu-se ca necropola pentru ctitori si s-a pictat, ispravindu-se conform pisaniei, în anul 1817.
Gheorghe Blideanu, învatator din Bumbesti, face o istorie a schitului Lainici prin 1873 transmisa oral de catre staretul Irodion la începuturile activitatii sale. O afirmatie foarte interesanta pe care o face este aceea ca în Lainici exista o Biblie de-a lui Serban Cantacuzino de la 1688, care a fost daruita schitului cu semnatura, probabil în jurul anului 1690 de catre însusi voievodul Constantin Brancoveanu. Aceasta afirmatie ar confirma traditia unei asezari manastiresti mai vechi de 1784, cand se pomeneste de schimonahul Atanasie, ca atestare istorica, respectiv anii 1690 – 1700.
În Manastirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu deghizat în calugar, deoarece era urmarit de turci pentru ca luptase împotriva lor în razboiul ruso-turc dintre anii 1806 si 1812. De aceea, în 1817, Manastirea a avut de suferit, fiind devastata de turci; calugarii au fost alungati, iar lui Maxim monahul i s-a taiat capul.
Dupa mai sus-numitul Schimnic Atanasie, care a fost staret la lainici, este vrednic de amintit marele staret Cuviosul Irodion „Luceafarul Lainiciului”, cum este supranumit de Sfantul Calinic de la Cernica. Cuviosul Irodion Ionescu a fost staret timp de 40 de ani în Manastirea Lainici între 1854 si 1900, cu intermitente. El a fost adus de la Manastirea Cernica si numit staret la Lainici de catre Sfantul Ierarh Calinic, imediat dupa numirea sa ca episcop la Ramnic. Cuviosul Irodion din ucenic ce-i fusese îi devine duhovnic în toata aceasta perioada.
